Daca ai fi......

se propune o persoana publica sau nu, stari, flora, fauna, meteo, obiecte, aproape orice va trece prin minte...
urmatorul dezvolta in cateva cuvinte situatia propusa


PLOAIA

imi place ploaia la fel de mult ca si iarna......imi racoreste fata si imi clateste creierul....un sarut in ploaie...mmmmm....super
ador ploile de vara....imi place sa ma plimb desculta pe malul marii cand ploua si e super cand te cuibaresti in bratele cuiva ....atunci......si nu numai atunci cand ploua

BARBATUL

mda.....ce s-o nimerit si la mine....
Cred ca as invata sa impart respectul, dragostea , prioritatile intre actuala familie ( nevasta, copii ) cu prima famile ( mama, tata, frati).
Ex-ul meu e un (.... ...) care nu a reusit asta...de aici i s-a tras. Sorry pentru porecla , nu m-am putut abtine....

Cred ca as incerca sa vad lumea prin ochii proprii, nu prin ai prietenilor.
Da' nu mai zic, ca o sa ziceti ca am ceva cu barbatii...si chiar nu am .

FEMEIA

as fi la fel ca si pana acum....poate as mai renunta putin la stilul ''sport''

FLOARE

m_as deschide la fiecare aplecare sau privire a oamenilor buni, as da tot ce_i bun din mine constient ca ma ofilesc.. repede..


albina

Daca as fi albina, m-as duce glontz la floarea care-o postat inaintea mea!

calculator

mi-ar mai trebui unul........locul unde ne intalnim,iti da multe informatii

onorariu

as sari la mine-n buzunar!

manusi

As fi onorat sa-ti incalzesc mainile.....

tu insati \ insuti.....

dex_raider a scris:As fi onorat sa-ti incalzesc mainile.....

tu insati \ insuti.....

Daca as fi eu, probabil nu m-as schimba!!!!

ramane intrebarea

as schimba unele amanunte, dar nu si nebunia

zambet

Admin a scris:as schimba unele amanunte, dar nu si nebunia

zambet

Ce farmec am mai avea fara un strop de "nebunie" ???
" But we're never gonna survive unless...
We get a little crazy. " - Crazy , Seal - il bag si la "Sunetul muzicii".

parca n-as vrea sa fiu zambet ... sa nu renunt niciodata sa zambesc, si totusi sa ma irosesc pentru cei care te taxeaza drept neserios, sau nebun....las pe urmatorul sa fie zambet ( m- o enervat unu' azi)

miu-ar place sa fiu mereu zambet ...unul frumos .....cred ca e o senzatie placuta ...lumineaza fata


pantof

as indruma pasii celui care ma poarta spre cele mai frumoase locuri

aripa

O singura aripa nu-i de niciun ajutor

nor

dex_raider a scris:O singura aripa nu-i de niciun ajutor

nor

O singura aripa?

Povestea vulturilor aurii
Undeva, departe, foarte departe de ţinuturile în care trăiau oamenii, era un ţinut foarte frumos, în care trăiau vulturii aurii. Erau păsări mari, frumoase. Li se spunea vulturi aurii pentru că aripile lor străluceau puternic în bătaia soarelui. Nu aveau toate penele de această culoare nobilă, ci doar penele de pe o aripă. Nu amândouă aripile străluceau, numai una – la masculi, aripa dreaptă, iar la femele aripa stângă. An de an, pe măsură ce puii creşteau, şi aveau la rândul lor alţi pui, părinţii bătrâni plecau în ultima lor călătorie: zburau zile îndelungate pentru a ajunge la Muntele Liniştii. Acolo unde muriseră şi părinţii lor. Şi părinţii părinţilor lor… Se mai spune că, după moarte, aurul de pe aripi se întindea peste tot, transformând trupurile în mici statui. Şi, ajungând aici, vulturii îşi puteau vedea statuile părinţilor lor, şi pe ale părinţilor părinţilor lor…

Se spune că, într-un an, ultima călătorie a păsărilor fost cât se poate de tristă: oprindu-se să doarmă peste noapte, vulturii au fost prinşi, printr-o meşteşugită cursă, de nişte ţărani care voiau să se îmbogăţească vânzând penele care străluceau ca soarele. Se aşteptau să ia un preţ foarte mare… Până atunci, doar un singur vultur auriu mai fusese prins. Ţăranul care îl prinsese îl vânduse unui boier, şi boierul se pregătea să se târguiască cu împăratul însuşi pentru această pasăre rară. Dar, până să apuce să fie vândut a doua oară, vulturul auriu a dat semne că se apropie de moarte. Nu mai putea da din aripi, zăcea lipsit de vlagă. Şi, supărat că nu mai putea vinde pasărea muribundă împăratului, boierul poruncise ca trupul păsării să fie aruncat în foc… Nu după multă vreme însă, muri şi boierul. Conacul său a luat foc, nimeni nu ştia cum, şi boierul nu avusese timp să iasă afară. Trupul său a ars asemenea vulturului pe care vroia să îl vândă împăratului.

Ţăranii ştiau că vulturii prinşi zburau pe ultimul lor drum şi îşi dădeau seama că nu mai aveau mult de trăit. Nu voiau ca păsările să moară înainte de a fi vândute, dar nici nu voiau să rişte. Aşa că se gândiseră să se îmbogăţească vânzând penele aurii ale păsărilor pe care le prinseseră.

Fiindu-le teamă să omoare păsările, ca nu cumva să aibă parte de o moarte năpraznică – aşa cum avusese boierul –, s-au gândit că cel mai simplu e să taie doar aripa aurie a fiecărei păsări. Aşa au făcut… Unii vulturi, mai puternici, au reuşit să îi lovească cu ciocurile lor tari ca fierul şi au plecat în zbor spre Munte. Dar cei mai mulţi au simţit cum fierul rece al cuţitelor le tăia aripa aurie…

Ţăranii au terminat treaba şi au plecate spre casele lor, cu gândul la mulţimea de bani pe care aveau să o primească. Nu ştiau, săracii, că împăratul, mirat că boierul murise ars în foc – în acelaşi fel în care murise şi vulturul pe care i-l promisese împăratului – şi supărat că nu reuşise să cumpere vulturul de la boier, dăduse o lege ca toţi cei care prindeau vulturi aurii să fie pedepsiţi cu tăierea mâinilor…

Ce s-a întâmplat însă cu vulturii cu aripile tăiate? Cei mai slabi au murit imediat. Unii au încercat să zboare, cu o singură aripă, dar nu au reuşit. Cu cât se zbăteau mai tare, cu atât pierdeau mai mult sânge…

O pereche de vulturi stăteau, unul lângă altul, şi se gândeau cu tristeţe: „Ce vor spune puii noştri când vor ajunge, pregătiţi de moarte, la Muntele Liniştii şi nu vor găsi trupurile noastre? Trebuie să plecăm de aici. Dar cum…?”

Sprijinindu-se unul de celălalt şi gândindu-se la puii lor, cei doi vulturi au simţit cum suferinţa începe să li se aline. Şi, stând aşa, aşteptând parcă să le crească aripi, ei au simţit că durerea li se preschimba în putere. Da, da, chiar aşa: stând lipiţi unul lângă altul, durerea li se preschimba în putere. Au încercat să zboare aşa; la început fâlfâiau din aripi încet, plini de sfială. Pe măsură ce se ridicau, de jos se vedea un singur trup, cu două aripi. Se vedea o singură cruce. Şi, după ei, s-au ridicat şi celelalte perechi. Zburau încet, dar zburau. Şi încet-încet au ajuns la capătul drumului. La Muntele Liniştii…

ramane "nor"

foarte frumos Dana, foarte frumos!

sper sa citeasca si Dexu', ca prea s-a pripit si-a cazut in capcana
Dexu' nu toti au doua aripi nu toti sunt la fel de norocosi!

daca as fi nor as trai in al noualea cer

sambure

Admin a scris:foarte frumos Dana, foarte frumos!

sper sa citeasca si Dexu', ca prea s-a pripit si-a cazut in capcana
Dexu' nu toti au doua aripi nu toti sunt la fel de norocosi!

Textul nu-mi apartine. Nu scriu asa frumos. E un text primit de la prieteni, pe mail.Si de care mi-am amintit citind postarea lui Dex.

Admin a scris:foarte frumos Dana, foarte frumos!

sper sa citeasca si Dexu', ca prea s-a pripit si-a cazut in capcana
Dexu' nu toti au doua aripi nu toti sunt la fel de norocosi!

...capcana......ce cuvant.........Eu am raspuns strict la intrebare....

"nu toti sunt la fel de norocosi".....asemeni cui?

Mea Culpa. Pur si simplu nu m-am gandit la aspectul asta......

sambure .....as da viata ........bine "udat".......naturii..... oamenilor


idee

iti vine atunci cand nu trebuie uneori......dar e bine sa ai cat mai multe

caracter

daca as fi caracter ........doamne ..ce i-as obliga pe toti sa ma "cosmetizeze" astfel incat sa nu fiu deterioarat ....un caracter frumos si puternic


bulibasa